Tragedia din Japonia, unde deja peste 1300* de oameni au murit, iar toate semnele indică un număr şi mai mare de victime în zilele următoare*, îndepărtează, poate pe bună dreptate, atenţia publică de la alte subiecte de asemenea importante. Iată câteva dintre ele:

Nu e sfârşitul lumii. În orice caz, nu mai mult decât la ultimul dezastru de această amploare. Nu există nici un motiv pentru care cineva întreg la minte ar susţine contrariul. Şi totuşi, cele două posturi de ştiri din România, probabil entuziasmate de interesul pe care un asemenea eveniment îl trezeşte, au trântit titluri exagerate pe ecran, cumva în oglindă. Acolo unde Realitatea TV vede o apocalipsă, Antena3 citeşte imaginea şfârşitului lumii. Pentru cei (până acum) 200 - 300 de oameni morţi în urma cutremurului din Japonia* a fost sfârşitul lumii. Şi, din păcate, pentru victimele ce urmează să sufere sau să fie descoperite, cutremurul şi urmările sale vor părea mai mult decât catastrofale. Dar, de aici şi până la ceea ce se întâmplă acum la cele două staţii, între primele cinci cele mai urmărite în ţară*, e cale lungă. Nici ProTV nu se dezice*. Dacă posturile de televiziune nu reuşesc să-şi păstreze calmul în asemenea situaţii, ce pretenţii am

Puţin context. Afirmaţia e făcută* pe un blog ce promovează nu doar sistemul de home school, dar şi prejudecăţi larg îmbrăţişate de o anumită parte din populaţia americană, ca de exemplu, Obama e socialist*, liberalii sunt nebuni*, da religiei, nu guvernului* şi alte asemenea bazaconii, de o persoană ce se declară transexual ipocrit. Cineva care, pentru a înţelege complexitatea emoţiilor, se intoarce spre credinţă, deşi se susţine vehement contrariul, iar pentru a se accepta crede că nu e necesar să îşi deschidă orizonturile.

Înapoi la titlu. Poponarii sunt perverşi care vor să-i atragă pe copii pentru a întreţine relaţii sexuale cu ei. Serios? Pentru că nu există nici un studiu care să demonstreze asta*. Astfel de idei preconcepute sunt uşor de contrazis*, dar încercarea de a-i convinge pe aceia care le acceptă de neadevărul lor, deşi numărul acestora a scăzut simţitor în ultimele decenii, nu e o sarcină la fel de uşoară. Şi poate că ignoranţa celor care emit astfel de afimaţii belicoase n-ar trebui luată în considerare, dar, aşa cum Rachel Maddow a arătat la un moment dat în emisiunea ei, distorsionarea realităţii poate avea consecinţe grave asupra unor indivizi altfel nevinovaţi.

În Uganda, un proiect de lege* propune incriminarea homosexualităţii până acolo încât o persoană ce a întreţinut relaţii homosexuale şi are HIV e condamnată la moarte, iar cei care cunosc persoane gay

Situaţia tragică a copiilor străzii din România a fost, cu câtiva ani în urmă, ştire pe PBS*, Channel 4* şi CNN*. Apoi problema abandonului de copii în maternităţi şi dificilul, practic, imposibilul, proces de adopţie*. Într-un timp relativ scurt, ne-am creat imaginea unui stat cu grave probleme sociale, în ciuda faptului că acestea nu ne preocupă decât atunci când presa de afară ne orbeşte cu reflectoarele. Copiii morţi la Maternitatea din Guleşti, a fost, iarăşi, un subiect pe CNN*. Presa din Italia a fost adesea dură cu imigranţii români*. Astăzi, după investiţii importante în brandul de ţară, inclusiv pe CNN*, o familie de români e arestată în Marea Britanie în legătură cu acuzaţii de proxenetism*, reuşind să păteze acolo unde poate s-a construit ceva. În esenţă, e o problemă de trafic cu carne vie, mai mult de atât, se pare că fetele care erau obligate să se prostitueze, fie aveau probleme psihice, fie proveneau din orfelinate, toate cu vârste

Foto: România liberă

Proiectul de lege al lui Silviu Prigoană, conform căruia, printre altele, prostituţia ar fi legalizată, a fost respins* de Senat. Desigur, cu această lege adoptată n-am reinventa apa caldă. Există state mult mai evoluate decât noi unde prostituţia este reglementată*. Iniţiatorul Prigoană susţine în motivaţie că această lege ar duce la un mai bun control al persoanelor care practică prostituţia, dar ar însemna şi venituri suplimentare la buget. Problema nu e însă atât de simplă. Iar iniţiativa în sine are câteva detalii care merită analizate serios.

Principalul argument în favoarea legalizării prostituţiei e interesul social, în sensul că, odată creată o imagine clară asupra fenomenului, persoanele în cauză pot beneficia de asistenţă medicală, controale periodice, pentru a împiedica răspândirea bolilor venerice. Mai mult de atât, într-o situaţie optimistă, se oferă pârghii de stopare a prostituţiei infantile, a traficului de carne vie sau a abuzului faţă de persoane cu probleme psihice. De asemenea, protecţia socială e încă un aspect ce merită luat în considerare. Deşi e un flagel şi un subiect tabu, prostituţia există, se practică cel puţin în toate oraşele mari şi e tolerată de societate. Acum, dacă un astfel de proiect ar trece, să zicem, s-ar crea instrumente ca persoanele care practică prostituţia să aibă acces la servicii de protecţie socială, precum asigurarea medicală sau chiar pensia.

Răspunsul meu la întrebarea din titlu este da. Da, pot exista măsuri corecte şi în România. Suntem

Semnează pe ReporterVirtual ca Americanul* şi adesea nu face decât să împrăştie informaţii false, probabil culese de pe FoxNews, televiziune ai cărei telespectatori tind să fie mai dezinformaţi decât ceilalţi*(articol despre care a scris în stilul deja caracteristic*), iar când i se atrage atenţia se preface că plouă şi lasă informaţiile mincinoase în articole ce pretind că spun adevărul. Vorbind despre preşedintele Obama*, suţine cel puţin două neadevăruri: cum că nu are certificat de naştere şi că acesta nu va putea candida, în consecinţă, la un al doilea mandat. Fals*. E corectat, dar informaţia eronată continuă să existe. Greşeşte poate pentru că nu se informează înainte să scrie. Exemplul cu congresmen* e elocvent în acest sens. Dar şi suspendarea emisiunii lui Mircea Badea de la Antena3*, o glumiţă de blogger. Mai departe, Crucea Roşie interzice Crăciunul*, fals*, informaţia rămâne; MSNBC suspendă pentru o perioadă scurtă emisiunea lui Keith Olbermann din cauză că acesta nu a respectat o regulă internă a NBC, anume că nu a cerut înainte acordul conducerii pentru donaţiile politice realizate*, dar Americanul găseşte loc de speculaţii fără a menţiona motivul suspendării*, jumătatea de informaţie e în continuare acolo; aici* susţine că americanii s-au trezit la realitatea că promisiunile lui Obama n-au fost respectate, pe jumătate fals*, pentru că în prima parte a mandatului, democraţii au trecut o sumedenie de proiecte importante; ideea că promisiunile, nu parte din ele, n-au fost onorate, e încă în articol. Lista poate continua, dar ideea centrală ar rămâne aceaşi: când vine vorba de informare corectă, Americanul e în stilul FoxNews şi prezintă mai repede opinii decât fapte. Iar faptele contează, unul fiind că articolele sale sunt, cu o singură excepţie, necorectate, deşi necesită-

Ultimul exemplu de acest gen priveşte iniţiativa republicanilor de a interzice sindicatele*, pentru început în Wisconsin, unde ei deţin 19 voturi din necesarul de 20 pentru cvorum. Deşi nepopulară*, această iniţiativă pretinde că eliminarea sindicatelor ar duce la scăderea deficitului, ceea ce sună veridic, căci SUA are într-adevăr un deficit în creştere*, iar în unele cazuri, state care au sindicate puternice, par să sufere cel mai mult, dar şi reciproca e valabilă*, astfel că militarea pe această idee e derizorie. Până la urmă, sindicaliştilor li s-au promis în campania electorală susţinerea lui Obama în cazul în care va deveni preşedinte*, dar acum sunt atacaţi de republicani cu motive ascunse. De fapt, miza e cu totul alta, în special politică. Iar asta Americanul nu a spus* si nu va spune, căci pe FoxNews a aparut o singură dată*

În 2003, în urma unei investiţii financiare importante, din partea lui Sorin Ovidiu Vântu, Realitatea TV s-a transformat dintr-un post de ştiri prăfuit şi fără identitate, într-un proiect costisitor, dar profesionist, jurnalistic, pe atunci cam singura staţie tv unde opoziţia vremii, astăzi la putere, puteau să-şi transmită politica. Asta a însemnat în primul rând o investiţie în oameni, nume cunoscute, precum Mihai Tatulici, Cristian Tudor Popescu, Mircea Dinescu, Sanda Nicola, Emil Hurezeanu, cei care au şi asigurat pentru început succesul comercial. Robert Turcescu, Răzvan Dumitrescu şi Melania Medeleanu făceau cu toţii parte din echipa postului încă înainte de rebranding-ul din 2003, atunci când Realitatea TV a semnat un contract de parteneriat cu CNN. Mai mult de atât, în ceea ce a privit managementul, oameni cu experienţă au fost transferaţi la Realitatea de la Intact, Pro, Ringier. Şi a părut o mişcare bună, considerând avântul în audienţă, până pe locul trei astăzi, înaintea multor posturi generaliste, ceea ce nu a însemnat şi fezabilitatea companiei.

Astăzi, situaţia la Realitatea TV e incertă. Robert Turcescu, cel care a fost primul nume mare al staţiei, a plecat la B1 pentru a prezenta, probabil după relansare, o emisiune similara cu Sinteza Zilei de pe Antena 3, după ce a încercat o perioadă formatul iniţial de la 100%. Răzvan Dumitrescu, părintele dezbaterilor halucinante care au împânzit piaţa, s-a mutat la Antena 3, cu audienţe peste ceea ce reuşeşte concurenţa în acelaşi slot orar. Au mai plecat, dintr-un motiv sau altul, moderatori şi ştirişti care au ţinut prime-time-ul la Realitatea TV pentru o perioadă îndelungată: Cosmin Prelipceanu, Sanda Nicola, Melania Medeleanu,

Industria muzicală s-a degradat masiv în ultimii ani, astfel că astăzi posturile de radio şi televiziune difuzează cu preponderenţă artişti care cântă în engleză. Poate pentru că acesta e drumul general în Europa, dar acest aspect nu vorbeşte deloc despre calitatea muzicii mainstream. În România aveam câteva exemple de artişti excepţionali, dar necunoscuţi unui public larg, ori publicului tânăr. În aceaşi măsură în care generaţia tânără, indie, destul de în floare în ultimii ani, e ignorată şi nedifuzată, la fel se întâmplă cu cei din vechea gardă. Printre ei se află unul dintre preferaţii mei, descoperit târziu, în urmă cu doar câtiva ani, ocazie cu care am devenit un fan înfocat, Ducu Bertzi (stă mărturie imaginea alăturată, o captură a profilului meu de pe last.fm). Condiţia asta, de ascultător înrăit al muzicii lui Ducu Bertzi mă trimite cumva într-un con de subiectivitate, de care nu vreau să mă dezic pe parcursul acestui text. Deşi vag necunoscut, Ducu Bertzi a fost şi va rămâne o excepţie plăcută în tot acest peisaj sumbru. Asta e definitoriu pentru artist.

Ieri a apărut peste tot informaţia că folkistul e acuzat de CNSAS ca a colaborat cu Securtitatea, în sensul că şi-ar fi pus locuinţa la dispoziţia unor