Industria muzicală s-a degradat masiv în ultimii ani, astfel că astăzi posturile de radio şi televiziune difuzează cu preponderenţă artişti care cântă în engleză. Poate pentru că acesta e drumul general în Europa, dar acest aspect nu vorbeşte deloc despre calitatea muzicii mainstream. În România aveam câteva exemple de artişti excepţionali, dar necunoscuţi unui public larg, ori publicului tânăr. În aceaşi măsură în care generaţia tânără, indie, destul de în floare în ultimii ani, e ignorată şi nedifuzată, la fel se întâmplă cu cei din vechea gardă. Printre ei se află unul dintre preferaţii mei, descoperit târziu, în urmă cu doar câtiva ani, ocazie cu care am devenit un fan înfocat, Ducu Bertzi (stă mărturie imaginea alăturată, o captură a profilului meu de pe last.fm). Condiţia asta, de ascultător înrăit al muzicii lui Ducu Bertzi mă trimite cumva într-un con de subiectivitate, de care nu vreau să mă dezic pe parcursul acestui text. Deşi vag necunoscut, Ducu Bertzi a fost şi va rămâne o excepţie plăcută în tot acest peisaj sumbru. Asta e definitoriu pentru artist.

Ieri a apărut peste tot informaţia că folkistul e acuzat de CNSAS ca a colaborat cu Securtitatea, în sensul că şi-ar fi pus locuinţa la dispoziţia unor