Foto: România liberă

Proiectul de lege al lui Silviu Prigoană, conform căruia, printre altele, prostituţia ar fi legalizată, a fost respins* de Senat. Desigur, cu această lege adoptată n-am reinventa apa caldă. Există state mult mai evoluate decât noi unde prostituţia este reglementată*. Iniţiatorul Prigoană susţine în motivaţie că această lege ar duce la un mai bun control al persoanelor care practică prostituţia, dar ar însemna şi venituri suplimentare la buget. Problema nu e însă atât de simplă. Iar iniţiativa în sine are câteva detalii care merită analizate serios.

Principalul argument în favoarea legalizării prostituţiei e interesul social, în sensul că, odată creată o imagine clară asupra fenomenului, persoanele în cauză pot beneficia de asistenţă medicală, controale periodice, pentru a împiedica răspândirea bolilor venerice. Mai mult de atât, într-o situaţie optimistă, se oferă pârghii de stopare a prostituţiei infantile, a traficului de carne vie sau a abuzului faţă de persoane cu probleme psihice. De asemenea, protecţia socială e încă un aspect ce merită luat în considerare. Deşi e un flagel şi un subiect tabu, prostituţia există, se practică cel puţin în toate oraşele mari şi e tolerată de societate. Acum, dacă un astfel de proiect ar trece, să zicem, s-ar crea instrumente ca persoanele care practică prostituţia să aibă acces la servicii de protecţie socială, precum asigurarea medicală sau chiar pensia.

Răspunsul meu la întrebarea din titlu este da. Da, pot exista măsuri corecte şi în România. Suntem
un stat laic, punctul de vedere al BOR merită ascultat, totuşi, deciziile într-un stat de drept nu se realizează pe opinii religioase. Biserica are tot dreptul să nu fie de acord cu anumite subiecte, asta nu înseamnă că instituţiile publice vor ignora respectiva problemă. Obstacolul esential e contituit, din păcate pentru noi, de parlamentarii mult prea comozi, mult prea laşi, cu viziuni politice slăbuţe, angrenaţi în lupte inutile, oameni care nu militează pentru binele ţării, ci calculează în ce măsură o anumită decizie le asigură capital electoral. In acest caz, o indecizie.